Când bebe nu doarme: Interviu cu Mona Ciurezu, Specialist în somnul copilului

„Dormi acum că, după ce vine bebe, s-a terminat cu somnul.”

Ţi-e cunoscută replica? Somnul bebeluşului pare să fie piatra de încercare a oricărei proaspete mămici, iar imaginea mamei cu cearcăne la ochi şi sfârşită de oboseală e aproape un laitmotiv al maternităţii sau, cel puţin, al primei părţi a ei.

De ce se întâmplă aşa şi cum faci să reglezi lucrurile astfel încât să te poţi bucura de toate bucuriile pe care ţi le aduce un copil, am încercat să aflăm stând la poveşti cu Mona Ciurezu, psiholog şi primul consultant în somnul copilului din România. Mona este fondatoarea platformei bebedoarme.ro şi, de-a lungul anilor, a ajutat sute de mămici şi copii să doarmă bine şi să-şi regăsească echilibrul.

Deci, eşti gata să afli ce-i cu somnul bebeluşului şi ce poate face o mămică să fie bine pentru ea şi cel mic, deopotrivă?

Să începem!

Cât de important este somnul pentru copil şi în ce fel influenţează el dezvoltarea acestuia?

Somnul este important pentru copil, aşa cum este, de altfel, şi pentru noi. Pentru cel mic însă, somnul este chiar mai important, întrucât copilul este în creştere, iar impactul privării de somn este mai mare în cazul lui decât în cazul nostru.

Sintetizând, aş zice că există 4 motive principale pentru care somnul este esenţial pentru copii:

Buna dispoziţie – copiii care nu au parte de somn suficient sunt morocănoşi, hiperactivi, agresivi şi supărăcioşi.

Învăţarea şi memoria – în timpul somnului se consolidează informaţiile asimilate în timpul zilei. Somnul îmbunătăţeşte funcţionalităţi precum abilităţile de organizare şi planificare, multi-tasking.

Sănătatea – sistemul imunitar are dificultăţi mai mari în a se lupta cu bolile, când cel mic nu a avut parte de somn suficient. De asemenea, sunt tot mai multe studii care leagă somnul de dezvoltarea copilului, hormonul de creştere fiind produs în somn, la fel ca şi hormonul  saţietăţii, drept urmare copilul afectat de somn poate sa aibă fie risc de supraponderabilitate, fie de subponderabilitate.

Siguranţa – copiii obosiţi au probleme de coordonare. Coordonarea mână-ochi este afectată în lipsa somnului, copiii obosiţi se împiedică des, de unde şi problemele de siguranţă.

De cât somn are nevoie bebe zilnic?

Copiii de până la 4 luni au nevoie de o perioadă cumulată de 15 – 20 de ore de somn într-un interval de 24 ore, între 4 şi 6 luni de 14-15 ore de somn, iar între 6 şi 12 luni de 14 ore de somn. Apoi, între 1 şi 2 ani nevoia de somn scade uşor la 13-14 ore, pentru ca la 2-3 ani să vorbim de 12 -13 ore de somn, iar la preşcolari de 11-13 ore de somn.

Acestea sunt medii zilnice, ceea ce înseamnă ca pot dormi în anumite zile mai mult şi în altele mai puţin, însă, per ansamblu, media se păstrează.

Pentru a putea spune că un copil are nevoie de mai puţine ore de somn, este necesar să nu îl vedem obosit între somnuri, să nu adoarmă greu sau să aibă mai multe treziri decât cele aferente vârstei.

Ce ar trebui să facă o proaspătă mămică pentru a evita problemele de somn ale bebeluşului?

Ar putea exista tendinţa de a crede că lucruri precum somnul copilului nu prea sunt în controlul nostru, nu ţin de noi. De altfel, unul dintre miturile comune este acela că atunci când unui copil îi se face somn, se va culca pur şi simplu. Din păcate lucrurile nu stau chiar atât de simplu. Și, da, sunt multe aspecte care pot facilitata somnul şi mai ales somnul de calitate.

Ce poate să facă o proaspătă mămică?

În primul rând, să aibă grijă de ea însăşi, de echilibrul şi nevoile ei. Când are cu adevărat grijă de ea, este şi cu adevărat prezentă, capabilă să ia decizii conştiente şi să reacţioneze în mod potrivit la nevoile copilului. 

Apoi, o mămică trebuie să ştie că bebeluşii de până la 4 luni nu au nevoie de un program de somn, deci să nu se străduie să îi formeze unul. Până la 8 săptămâni, bebeluşii nu pot sta mai mult de 30-60 minute treji, iar între 2 şi 4 luni nu mai mult de 45 -90 minute.

Tot legat de acest lucru, e important ca mămicile să ştie că până la vârsta de 6-8 săptămâni copiii nu îşi formează asocieri de somn, aşadar nu este nevoie să se concentreze în această perioadă pe a dezvolta asocieri corecte de somn. Perioada propice pentru crearea unor asocieri de somn care să ajute este între 6-8 săptămâni şi 4 luni. Acesta este momentul în care mămicile pot crea oportunităţi pentru ca bebe să înveţe să doarmă singur la toate somnurile, fie că vorbim de adormirea şi readormirea de zi, adormirea de seară şi redaormirea de noapte.

Este recomandat, de asemenea, înfăşatul. Nu vă gândiţi însă la înfăşatul acela clasic, cu picioruşele celui mic legate fedeleş. Vorbim de înfăşatul într-un scutec din jerse sau altă ţesătură naturală, uşor elastică, care să-l ajute pe bebe să nu se trezească singur din somn, dând din mânuţe şi să aibă astfel un somn mai lung. Înfăşatul este cu atât mai indicat în cazul copiilor cu reflexul Moro.

Şi un alt aspect important, care stă în controlul mămicilor, este obiceiul de a face întuneric la somnul de zi, după vârsta de 6-8 săptămâni şi mai ales dacă vorbim despre un copil în permanenţă curios. Asta îl va ajuta să adoarmă mai uşor, să doarmă mai mult şi mai bine.

Somn cu bebe în pat sau fără? Cum e mai bine?

Există plusuri şi minusuri în cazul ambelor variante. Dacă e să vorbim însă despre recomandările internaţionale în materie, acestea spun că până la 6 luni copilul trebuie să stea în cameră cu părinţii, pe o altă suprafaţă de somn, lipită de patul părinţilor şi fără jucării, perne, pături şi alte lucruri prin prejur. Asta pentru siguranţa somnului său şi reducerea riscului SIDS, sindromul morţii subite.

Revenind însă la esenţa întrebării, în ciuda tuturor cercetărilor şi analizelor existente până în prezent, întrebarea dacă co-sleepingul este sau nu benefic, potrivit şi de încurajat rămâne fără un răspuns clar şi fundamentat.

Ca psiholog şi specialist în somnul copilului, cred că fiecare părinte trebuie să pună în balanţa proprie plusurile şi minusurile co-sleepingului şi să ia o decizie avizată. Iar pentru asta cred că e bine să cunoască următoarele aspecte:

  • Dacă adoptă co-sleepingul, este esențial să fie atenți ca acesta să nu aducă dezechilibre la nivelul cuplului. Este important ca ambii părinți să fie implicați în decizie, iar comunicarea şi conectarea între parteneri să fie păstrată în mod conștient. Și, foate important, să nu uite nici de nevoile lor personale şi de ale lor ca şi cuplu.
  • După vârsta de 1 an și jumătate, copiii încep să își formeze propria identitate. Atunci când părinţii sunt într-o simbioză prea mare cu copilul, există riscul de a-i afecta identitatea, granițele pe care și le formează fiind difuze, în loc să fie sănătoase. Prin urmare, recomand ca cel târziu la vârsta de 1 an și jumătate copilul să fie mutat în patul propriu.
  • Pentru a încuraja somnul şi a-l ajuta pe micuţ să lege ciclurile de somn pe timpul nopţii şi deci să nu o mai trezească aşa des pe mami, este important ca asocierea de somn să fie în controlul acestuia. În cazul în care, după vârsta de 4 luni, de exemplu, se face co-sleeping și se alăptează, se poate forma o puternică asociere între sân şi somn, care duce la mai multe treziri nocturne. Trebuie deci distins între situaţia când lui bebe îi este foame şi când doar “suzetează”. Atunci când doar suzetează, trebuie creată o zonă de confort, care implică doar prezenţa mamei, fără sân.
  • În primele 4 luni de viață, dacă se optează pentru co-sleeping, cel mai bine e să se aleagă varianta în care pătuţul lui este lipit de patul părinţilor. Ȋn acest fel, alăptatul se va face uşor şi totodată se va păstra mediul sigur, reducând riscul sindromului de moarte subită.

Prin urmare, fie că se merge sau nu pe co-sleeping, este important ca decizia să fie luată conștient, asumată pe de-a întregul şi în conformitate cu nevoile tuturor membrilor familiei, mama, tata şi copilul.

Adormit la sân, legănat, plimbat sau aşezat în pătuţ? Care dintre metode este mai prielnică somnului?

Depinde ce se înţelege printr-o practică prielnică somnului. Cred că este important de găsit acea metodă care îl ajută pe copil să fie odihnit, dar şi pe părinte, astfel încât acesta din urmă să aibă resurse şi pentru timpul zilei cu cel mic.

Toate aceste metode menţionate – adormit la sân, legănat şi plimbat – reprezintă asocieri de somn care nu sunt în controlul copilului. Aşezatul în patuţ într-o stare de semi-adormire, pentru a-l învăţa să adoarma acolo, este singura asociere de somn care este în controlul copilului.

Personal, încurajez crearea asocierii de somn în controlul copilului, pentru că în situaţiile când el se mişcă în pătuţ, aude un zgomot sau îl deranjează vreun dinţişor şi se trezeşte, dacă asocierea este în controlul lui, el se va culca înapoi singurel. În schimb, în cazul în care copilul are formate asocieri de somn care nu sunt în controlul lui, atunci de fiecare dată când se trezeşte va avea nevoie de acel lucru pentru a readormi, fie el sân, legănat, plimbat. 

Dacă este să disting între asocierile de somn care nu sunt în controlul copilului, cred că nu există o alegere bună la modul absolut, lucrurile diferă de la familie la familie, unora le este mai uşor să apeleze la una dintre ele, altora la altele.

Ce ar trebui să poarte bebe la somn?

În primele 3-4 luni de viaţă şi mai ales dacă bebe are un reflex Moro puternic, recomand să se folosească înfăşarea, folosind un material puţin elastic, gen bumbac jersey.

Dacă nu are un reflex puternic, se pot folosi cu succes sacii de dormit, care să fie aleşi în funcţie de temperatura din cameră. Pentru temperaturi de până la 22 de grade, recomand o salopetă şi un sac de dormit mai grosuţ, pentru 22-25 de grade o salopetă sau body cu mânecă lungă şi un sac de dormit ceva mai subţire, iar pentru 25-28 de grade, un body şi un sac de dormit foarte subţire sau doar sacul de dormit.

Trezirile nocturne – chinul oricărei proaspete mămici – sunt inevitabile? De ce unii copii dorm aproape neîntrerupt, în timp ce alţii nu?

Diferenţele în materie de somn şi treziri nocture sunt date, în bună măsură, şi de temperamentul copiilor. Unii dintre ei au capacitatea de a-şi asculta nevoia de somn şi de a reacţiona la semnele de somn, nu la cele de oboseală, în ciuda unui mediu stimulativ. Aceştia îşi pot dezvolta mai uşor o asociere de somn care să fie în controlul lor, reuşind să adormă singuri şi să lege mai uşor ciclurile de somn.

Pe de altă parte, cu cât copilul este mai curios, cu atât el se lasă mai uşor stimulat de mediu, nu îşi ascultă nevoia de somn, dând doar semne de oboseală, iar părinţii fac un program de somn pe baza acelor semne de oboseală. Este situaţia în care cei mici nu pot dezvolta automat o asociere de somn în controlul lor, drept pentru care este nevoie de mai multe cunoştinţe şi mai mult control al părintelui, control legat de programul de somn, de mediu, de oferirea de oportunităţi pentru a adormi într-un anume fel. Desigur, există şi alţi factori care influenţează trezirile nocturne, care nu sunt de neglijat: un discomfort, gen reflux, intoleranţe/ alergii, dermatite sau o încarcare emoţională de peste zi, o deconectare de părinte.

Ce e de făcut când mami ajunge la epuizare din cauza nesomnului?

Din păcate se întâmplă destul de des lucrul acesta, dar important este ca mama să conştientizeze problema şi să schimbe lucrurile. Şi totul pleacă de la perspectiva proprie şi de la înţelegerea faptului că starea ei este extrem de importantă în relaţia şi pentru binele celui mic. Dacă ea este epuizată, nu va putea răspunde corespunzător nevoilor acestuia. Iar pentru a evita această stare de fapt recomand mămicilor:

  • Să se obişnuiască să ceară şi să accepte ajutor. Tati, bunica, bona, doamna de la curăţenie, orice persoană care o poate degreva de unele sarcini poate contribui în mod esenţial la starea ei de bine, tocmai prin faptul că îi poate lua de pe umeri diverse responsabilităţi: gătit, spălat, făcut curat, făcut cumpărături sau doar stat puţin cu cel mic, cât ea îşi ia câteva clipe de răgaz pentru a-şi reîncărca bateriile.
  • Să doarmă mai mult. De exemplu, seara, de la 9-10, plus încă un somn din cele până la 14 ale copilului, însă nu mai mult de 45 de minute.
  • Să îşi acorde timp pentru sine. Vorbim despre câteva minute zilnic pe care să şi le acorde sieşi şi lucrurilor care îi fac plăcere. Aceasta nu este o dovadă de egoism, aşa încât sentimentul de vinovăţie nu îşi are locul, ci este un mod de a-şi recăpăta energia şi răbdarea pentru a o lua de la capăt în îndeplinirea rolului ei de mamă.
  • Să se descarce emoţional, să vorbească cu o prietenă despre problemele cu care se confruntă.
  • Să apeleze la ajutor specializat care sa o ajute să înţeleagă ce e cu trezirile nocturne, cum să modifice programul de somn, cum să îl ajute pe bebe să fie odihnit şi să lege mai multe cicluri de somn noaptea.

Dacă ţi-au fost de ajutor informaţiile despre somnul bebeluşului, dă-le mai departe! O altă mămică ar putea avea nevoie de ele. Şi îţi va fi recunoscătoare.

Cu drag,

Creatorii de lucruşoare faine de la Danina Line

Leave a Reply