Plânsul bebeluşului şi ce îţi spune acesta

130 de decibeli. Atât se pare că ar emite plânsul unui bebeluş, după cum zic măsurători făcute cu simţ de răspundere. 130 decibeli înseamnă zgomotul produs în timpul unui mega concert AC/DC. Da, e mult, dar este mult cu un scop: ca să fie greu de ignorat.

Însă nu, bebe nu plânge ca să te irite pe tine şi vecinii de-alături, cum s-ar putea să ai senzaţia câteodată. Plânsul face parte din kitul său de supravieţuire.

Cum vine asta? Exact aşa.

Evolutiv vorbind, plânsul unui nou-născut este menit să-i asigure supravieţuirea, fiind modalitatea prin care semnalează că are nevoie de atenţie imediată.

Întrucât bebeluşilor le lipsesc cuvintele, plânsul este cam cel mai important instrument pe care îl au la dispoziţie –  înainte de dezvoltarea limbajului articulat – cu ajutorul căruia pot „spune” ce au de spus.

De ce plânge bebe

Pe scurt, bebe plânge pentru a atrage atenţia. Şi nu aşa, fără motiv, ci pentru a semnala faptul că este nevoie să i se rezolve o nevoie stringentă: de hrană, de odihnă, de protecţie, de grijă.

Mai concret, ar fi cam 11 motive frecvente pentru care plâng bebeluşii. Să le trecem în revistă, ca să ştii cu ce te lupţi, de fapt.

1. Foamea

Până şi tu, ca adult, devii uneori arţăgos când te loveşte foamea, iar un bebe cu atât mai mult. Diferenţa e că ei pot trece destul de repede de la o stare liniştită la urlete neliniştite, pe fondul foamei.

Ca să reduci riscul de a te expune foarte de des la astfel de apostrofări gălăgioase din partea lui bebe, e bine să fii atentă la semnele de dinainte: datul din buze, suptul mânuţelor sau faptul că îşi întorc capul în căutarea sânului sau a biberonului cu lapte.

2. Somnul

Când vine vorba de somn, noi, ca adulţi, reuşim să adormim de cum punem capul pe pernă, mai ales după o zi lungă şi agitată. În cazul bebeluşului însă, lucrurile nu sunt atât de simple.

Somnul este o abilitate care trebuie învăţată. Până pe la 4 luni, ritmul circadian nu este format, iar asta face ca un copil care plânge să nu se poată linişti singur pentru a putea adormi. Aici intervine super puterea ta de mamă, care să îl liniştească.

Uneori e suficient să îl ţii în braţe, alteori să apelezi la înfăşat pentru a-l face să se simtă în siguranţă şi confortabil, ca atunci când era în burtica ta. Alţii copii reacţionează la cântecele liniştitoare sau la zgomote albe (precum cel al aspiratorului, al ploii etc). De testat să vezi ce anume funcţionează!

O greşeală de evitat este aceea de a renunţa la somnurile de zi ale bebeluşului în speranţa că oboseala îl va face să doarmă mai bine noaptea. Va fi mai rău! Oboseala face ca organismul să crească nivelul de adrenalină şi îi va da un nou puseu de energie, care îl va face să adoarmă şi mai greu şi să se trezească şi mai des. Aşa că, ori de câte ore bebe pare obosit, dă-i ocazia să doarmă. Te vei scuti de nişte plânsete serioase.

Iar dacă vrei să afli mai mult despre somnul copilului, găseşti aici un interviu dedicat în întregime subiectului, realizat împreună cu Mona Ciurezu, specialist în somnul copilului.

3. Suprastimularea

Prea mult zgomot, prea multe chipuri, lucruri sau locuri noi, prea multă agitaţie. Pentru un bebe e foarte uşor să ajungă într-un stadiu de iritare cauzată de expunerea la prea mulţi stimuli. E nevoie de timp ca el să se obişnuiască cu agitaţia lumii extraterine. Doar simplul fapt că este pasat de la o persoană la alta la o petrecere în familie, de exemplu, poate fi epuizant pentru el.

De câte ori crezi că a devenit el însuşi agitat de la agitaţia din jur, ia-l din acel mediu şi mergi într-un loc liniştit şi familiar.

4. Nevoia de atenție

“Pentru sănătatea emoţională a copilului dumneavoastră, petreceţi cât mai mult timp cu el”. Îţi sună cunoscut? E celebrul mesaj care tot rulează pe TV de vreo doi ani încoace. Şi pe bună dreptate.

Da, şi bebeluşii plâng câteodată de singurătate, de lipsa cuiva care să le acorde atenţie. Iar în perioada de creştere rapidă, au cu atât mai mult nevoie de asta.

Copilul tău va fi fericit şi mai liniştit când va fi cu tine. Nu e ok să îl înconjori de jucării şi să îl uiţi printre ele.

5. Scutecul murdar

S-ar zice că există două tipuri de bebeluşi: cei care n-au nicio treabă cu statul într-un scutec murdar, chiar şi câteva ore, şi cei care se manifestă foarte vocal din prima secundă.

Dacă eşti printre mămicile cu un bebe foarte sensibil, e bine să verifici scutecul la fiecare plâns, ca să elimini o posibilă cauză.

6. Nevoie de eructare

Dacă bebe începe să plângă imediat după hrănire, acela e semnul că are nevoie să fie ajutat să elimine aerul pe care l-a înghiţit odată cu hrana. Altfel spus, să râgâie.  

Mai există însă şi alte situaţii când e nevoie să fie bătut uşor pe spate pentru a scoate aerul afară: când suge suzeta, când sughite sau când plânge mult.  

7. Probleme cu burtica

Când bebe plânge, îşi arcuieşte spatele şi dă din picioare, e foarte probabil să fie chinuit de gazele din burtică.

Pentru a-i facilita digestia, poziţionează-l pe partea stângă sau pe burtică, iar ca să îl ajuţi să elimine gazele, mişcă-i picioruţele ca la bicicletă şi du-le către piept.

8. Dinţişorii

Se zice că durerea de dinţi e una dintre cele mai nesuferite. Nu-i nimic plăcut nici atunci când dinţii tocmai îşi fac loc să iasă pentru prima dată. Uneori, ei pot apărea încă de la 4 luni, iar când se întâmplă asta poţi să fii sigură că vei avea parte de plânsete.

O posibilă sursă de salvare poate sta în suzetă, în diferitele jucării pentru dentiţie sau chiar într-un masaj dentar pe care îl poţi face chiar tu, mami.

9. Boala

Nimeni nu se simte bine pe fondul bolii, deci nici bebeluşii. Dacă constaţi că cel mic nu se opreşte din plâns sau plânge mai tare şi mai mult decât de obicei, ar putea fi semn de boală. De urmărit şi dacă plânsul neconsolat vine la pachet cu febră, lispa de creştere în greutate, vomă sau alte simptome. Atunci ştii sigur că e cazul să îl vadă un pediatru.

10. Disconfort general

O etichetă care îl deranjează, un papucel care îl strânge, o geană care i-a intrat în ochi. Când ceva îl deranjează, e, în general, deranj. Deranj cu plâns. Că doar cum altfel ar putea să îţi spună că ceva nu în regulă?

Aşadar, dacă bebe a fost hrănit, a dormit, a fost schimbat şi tot este agitat, fă o mică inspecţie în căutarea cauzei de discomfort.

11. Colici

Ultima, dar sigur nu cea din urmă cauză ca şi frecvenţă pentru plânsul bebeluşului, sunt colicii cei nesuferiţi.

Academia Americană de Pediatrie a dat inclusiv o definiţie a plânsului cauzat de colici, numind-o acea condiţie a unui copil altfel sănătos, care plânge mai mult de trei ore pe zi, mai mult de trei zile pe săptămână, pentru mai mult de trei săptămâni consecutiv.

Plânsul dat de colici este un plâns acut şi excesiv, bebeluşul este foarte greu de consolat şi are probleme cu somnul.

Vestea bună este că perioada de colici este destul de scurtă şi că la mijloc nu e vorba întotdeauna durere sau disconfort şi nici nu înseamnă că faci tu ceva greşit. E vorba de modul în care bebeluşul  se adaptează vieţii extrauterine.

Şi ar mai fi ceva pe lângă toate astea. O cauză care poate fi trecută uşor cu vederea şi care ţine de tine, mami. Este vorba despre starea emoţională proprie.

Când devii pentru prima oară mamă, este dificil să-ţi ţii emoţiile sub control în timp ce încerci din răsputeri să răspunzi nevoilor bebeluşului tău. Şi este foarte uşor să uiţi de tine şi de nevoile tale. Asta duce la stres, la depresie, anxietate şi sentimentul acela copleşitor că nu poţi să faci faţă tuturor schimbărilor şi lucrurilor care decurg din noul rol, acela de mamă.

Problema e că atunci când tu nu eşti bine, nici bebe nu e bine. El simte trăirile tale şi va reacţiona la ele prin plâns.

Acesta este momentul în care trebuie să ceri ajutor de la familia apropiată, de la prieteni, de la oricine crezi că îţi poate întinde o mână de ajutor sau un umăr de care să te sprijini. În niciun caz, nu te închide în tine. Eşti doar om, nu un supraom. E normal să-ţi fie greu şi e normal să ai parte de suport.

Tipuri de plâns ale bebeluşului

Tipuri de plâns ale bebeluşului? Dacă ai ridicat din sprânceană citind asta, nu-i bai. Avem tendinţa să credem că plânsul e plâns şi nu poate fi de mai multe feluri.

De aceea, e nevoie să îl privim ca pe ceea ce este: adică o formă de comunicare, un limbaj. Și ca orice limbaj are diverse componente şi variaţii.

Există chiar şi o teorie pe tema aceasta şi un institut care se ocupă de decodarea plânsului bebeluşului.

Dustan Baby Language este teoria care consideră reflexele vocale infantile ca fiind un limbaj. Teoria a fost dezvoltată de fosta mezzo-soprană Priscilla Dunstan şi, deşi nu a fost încă validată ştiinţific, a devenit faimoasă.

Teoria Dustan spune că există cinci sunete similare, fiecare cu un înțeles, care sunt folosite de sugari înainte de perioada de dobândire a limbii. Iar aceste sunete nu diferă de la o cultură la alta sau de la un grup lingvistic la altul.

Potrivit lui Dunstan, cele cinci cuvinte universale (sau reflexe de sunet) folosite de sugari ar fi:

Neh = Mi-e foame

Bebeluşul folosește reflexul sonor “Neh” pentru a comunica faptul că îi este foame. Sunetul este produs atunci când se declanșează reflexul de aspirație și limba este împinsă pe acoperișul gurii.

Owh = Mi-e somn

Un copil folosește reflexul sonor “Owh” pentru a comunica că este obosit. Sunetul seamnă cu un căscat sonor, iar guriţa ia forma unui oval.

Heh = Simt un disconfort

Este folosit pentru a comunica stresul, disconfortul sau nevoia de a i se schimba scutecul. Sunetul apare ca răspuns la un disconfort legat de piele (umezeală, mâncărime).

Eairh = Am gaze

Sunetul indică situaţia unor dureri de burtică cauzate de gaze şi este, de multe ori, însoţit de reflexul de ridicare a genunchilor la piept prin care bebe încearcă să elimine gazele acumulate în intestine.

Eh = Am nevoie să râgâi

Sunetul arată faptul că bebe trebuie ajutat să eructeze. Reflexul încearcă practic să elibereze aerul înghiţit în timpul hrănirii, a suptului suzetei sau chiar a plânsului, pe gură.

E foarte posibil ca la început toate sunetele emise de bebe să ţi se pară la fel. E normal, e nevoie de timp ca să înveţi ce încearcă el să îţi spună. Observând cu atenţie intensitatea plânsului, durata lui, uşor, uşor vei începe să distingi între sunetele pe care le emite, mai ales când le pui în context alături de limbajul corporal şi expresiile faciale.

Cum linişteşti bebeluşul care plânge

Înainte să iei orice măsură pentru a calma plânsul bebeluşului trebuie să ai o idee despre motivul pentru care plânge. Fără să ştii lucrul acesta, slabe şanse să găseşti metoda potrivită de liniştire. Aşadar, fii atentă la bebe şi foloseşte metoda eliminării pentru a descoperi ce se întâmplă cu el. Apoi, pur şi simplu elimină cauza frustrării sale.

Harvey Karp, un medic pediatru american, vorbeşte despre 5 modalităţi de a linişti plânsul bebeluşului, mai ales în situaţii în care ţi se pare că acesta plânge fără motiv. Toate 5 au legătură cu recrearea mediului din burtica mamei pentru a activa reflexul bebeluşului de liniştire.

1. Înfășatul – oferă bebeluşului sentimentul de siguranţă, amintindu-i de pântecele mamei. Înfăşatul însă nu trebuie făcut strâns, iar recomandarea este ca mânuţele să fie pe lângă corp.

2. Poziţionarea pe o parte sau pe burtică – este ideală pentru timpul când bebe este treaz şi îl ajută la eliminarea gazelor din stomac. Noaptea însă el va fi poziţionat întotdeauna pe spate pentru a diminua riscul morţii subite.

3. “Zgomotul alb” – îl ajută să se relaxeze, întrucât îi aminteşte din nou de perioada din burtică. Aşa că apelează cu încredere la zgomotul unui aspirator, uscător de păr, ventilator etc.

4. Legănatul – creează o mișcare ritmică de orice fel: ia copilul pentru o plimbare într-un cărucior sau cu mașină.

5. Suptul – suzeta sau orice jucărie de bebe ce poate fi molfăită îl poate ajuta să se liniştească.

Plânsul bebeluşului poate fi extrem de frustrant pentru o mamă. Şi nu doar pentru ea. Ideea esenţială este însă să înţelegem că nu e cazul să dramatizăm prea mult pe seama acestui fenomen şi nici să cădem în capcana de a crede că atunci când plânge, e musai semn rău.

Plânsul bebeluşului este doar modul lui de a vorbi cu tine, de a-ţi atrage atenţia că are nevoie de tine. Iar asta, dacă vrei, e chiar o formă de dragoste.

Dacă ţi-a plăcut şi ţi-a fost de folos subiectul de azi, împărtăşeşte-l şi cu altă mămică. S-ar putea să-i faci un mare bine.

Îmbrăţişari de grup de la creatorii de lucruşoare faine, Nan by Danina Line. 🤗

Surse şi resurse:

https://www.dunstanbaby.com/blog/

https://www.independent.ie/life/family/mothers-babies/decoding-your-babys-cries-the-five-cries-to-listen-out-for-34923399.html

https://www.helpguide.org/articles/parenting-family/when-your-baby-wont-stop-crying.htm

https://www.thebump.com/a/why-do-babies-cry

Leave a Reply